Orasul Calan Judetul Hunedoara

Ø Poziţia geografică
Ø Istoricul localităţii
Ø Caracteristici generale ale reliefului
Ø Aspectele vietii economice ale orasului
Ø Obiective turistice








Ø Poziţia geografică



Asezat pe ambele maluri ale raului Strei ,la jumatatea distantei dintre depresinea Hategului si valea Muresului,orasul Calan este situat in inima tinutului hunedorean,la o departare de 14 km de orasul Simeria , 10 km de municipiul Hunedoara ,18 km de orasul Hateg si 30 km de municipiul Orastie .
El este pozitionat la kilometrul 198 pe Drumul natiomal DN 66 Targu-Jiu – Petrosani – Simeria, iar pe calea ferata Simeria –Petrosani – Filiasi – Craiova- Bucuresti este situat la km 14 de Simeria fiind deservit de statiile de cale ferata Calan Bai (km 11) si Calan (km 14 )
Orasul Calan este situat la o altitudine medie de 230 m, are o suprafata de 101,5 km2 si o populatie de circa 14.000 locuitori.
In teritoriul administrativ al orasului se includ localitatile Streisangeorgiu, Batiz, Calanu Mic, Nadastia de Jos, Nadastia de Sus, Ohaba Streiului, Santamarie de Piatra, Strei Sacel, Valea Sangeorgiului si Sancrai

Ø Istoricul localităţii


Atestat documentar in anul 1387, orasul Calan este situat pe locul unei asezari rurale din Dacia Romana care se numea Ydata pe timpul dacilor,Aquae in timpul ocupatiei romane. Nenumarate dovezi materiale (fragmente de ceramica arsa, piatra slefuita, cremene, topoare, bratari din bronz etc.) au fost descoperite in satele Valea Sangeorgiului, Santamarie de Piatra, Strei Sacel si Strei, atestand prezenta omului pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri.Urmele gasite in cele doua pesteri din dealul Magura pastrate la Muzeul judetean din Deva arata ca pe aceste meleaguri au existat asezari omenesti inca din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.).Perioada de tranzitie de la neolitic la epoca bronzului (2200-1800i.e.n.) este atestata de fragmentele de ceramica, vase din lut ars cu ornamente incadrate in cultura Cotofeni. Epoca bronzului (perioada mijlocie 1600 -1300 i.e.n.) este reliefata prin obiectele gasite aici din care se remarca : topor,secure,bratara etc. In perioada Daciei romane (106-271) s-au format pe teritoriul orasului Calan pagus-ul Aquae,precum si alte asezari romane (vicus-uri)
In perioada feudala se constata existenta Tarii Hategului, care cuprindea si satele de pe actuala vatra a Calanului.
Se spune ca denumirea orasului Calan vine de la numele unui episcop (CALANUS) care a avut aici o mosie cu mai bine de 650 ani in urma .Doua asezari de pe aceasta mosie i-au purtat numele : Calanul Mic si Calanul de Jos (azi Criseni) mentionate prima data in documente in anul 1387.
In anul 1760 localitatea purta numele de Puszta Kalan In acest hotar s-a construit societatea metalurgica si in jurul ei pe un teren in parte mlastinos,primele case de colonii muncitoresti.In anul 1860,administratia Societatii Brasovene de Mine si Metalurgie ,avind in frunte ,ca presedinte ,pe Max Egon ,principe de Furstenberg,iar ca vicepresedinte ,pe baronul Ludwig von Habersen, a cumparat in anul 1867 pentru uzina din Calan ,un teren de cca.180 de iugare.in parte mlastinos ,de la Sandor Bertha,casatorita cu groful Adam Vas.In anul 1868, a fost angajat ing.Otto Gmelin , din Germania , pentru proiectarea uzinei.La 25 mai 1869, se incepe executarea fundatiei primului furnal. In anul 1870 anul inceperi activitatii industriale la Calan,colonia muncitoreasca era formata doar din 10 case,ajungind in anul 1918 la un numar de 78 de case.
In perioada 1949-1952 s-au cladit primele blocuri de locuinte si o scoala de ucenici.In anul 1959 in dreapta raului Strei ,pe terasa de linga seculara biserica din Steisangeorgiu ,a inceput construirea Orasului Nou Calan
Dupa al doilea Razboi Mondial, Calanul a devenit un puternic centru al siderurgiei romanesti, recunoscut prin productia de fonta cenusie, cocs metalurgic si piese turnate. Anul 1961 reprezinta data la care Calanul a devenit oras.


Ø Caracteristici generale ale reliefului

Orasul Calan situat la o altitudine medie de 230 metri pe valea raului Strei este inconjurat de dealuri relative joase –doar Magura atinge 590 m si are o larga perspectiva: spre est se vad Muntii Sebesului ,spre vest comuna Ghelari,spre sud intreg masivul Retezat,spre nord Muntii Metaliferi
Orasul Calan este asezat in vecinatatea muntilor Poiana Rusca, munti cu altitudinea sub 1.400 m, dar masivi, sub forma unui scut alcatuit din sisturi cristaline, impletite cu roci vulcanice si calcare, cu un relief etajat, rauri dispuse radiar, vai adanci cu caracter epigenetic rezultand sectoare de chei (Cernei, Runcului, Sohodolului), in care vaile contrasteaza cu culmile netede pe care s-au dezvoltat asezarile padurenilor, iar pe formatiunile calcaroase din Nord si din Est s-au dezvoltat pesteri (Nandru), iar pe rocile vulcanice maguri. Localitatea reprezinta o mare oportunitate de dezvoltare a bazei turismului montan, avand acces pe drumuri modernizate spre fiecare din statiunile montane inconjuratoare, unde se pot practica toate sporturile montane (alpinism, ski etc.)
Relieful este reprezentat prin dealuri si glacisuri piemontane, cu altitudini de 300 - 400 m, la care se adauga Valea Cernei cu lunci largi si trasee bine exprimate.
Zona reprezinta o cale de acces spre cetatile dacice din Muntii Orastiei (cetatile Blidaru si Costesti), spre depresiunea Hategului (Ulpia Traiana Sarmizegetusa) si spre Geoagiu Bai, statiune recunoscuta national pentru apele termale si minerale. In partea sudica a Muntilor Metaliferi exista izvoare de ape minerale la Trestia, Hartagani, Paulis, Boholt, Geoagiu, Bozes, Bacaia, Banpotoc, Chimindia, Rapolt, Carpinis, Rapoltel etc.

Tinutul capitalei regatului dac, cu asezarile si fortificatiile sale, se afla situat pe versantul nordic al Carpatilor Meridionali, in aripa de vest a Muntilor Sureanului, unde vestigiile dacice sunt raspandite pe aproximativ 200 km2. Zona aceasta mai restransa, care abunda in urme arheologice, poarta in literatura arheologica numele de Muntii Orastiei. Principala sa caracteristica este determinata de relieful inalt, cu varfuri de peste 1900 m, de unde inaltimile coboara in trepte spre est, sud, vest si nord. Chiar cele mai inalte varfuri sunt aplatizate, iar culmile care se desprind din zona alpina sunt prelungi, cu spinari late si pante domoale. Numeroase sunt izvoarele, majoritatea ivite la limita inferioara a zonei alpine si toate alimenteaza principalele cursuri de apa care despica Muntii Sureanului pentru a spori debitul Jiului si mai ales al Muresului. Marea majoritate a asezarilor si a fortificatiilor dacice se insiruie de o parte si de alta a Apei Orasului, afluent de stanga al Muresului, iar Sarmizegetusa Regia se afla langa si in dreapta obarsiei raului. Muntilor Sureanului le este caracteristic climatul montan cu zonele sale etajate, a muntilor inalti si mijlocii, ceea ce explica numarul mare al zilelor de inghet si persistenta zapezii pe, sol de la peste trei pana la doua luni.Intre minereurile existente sunt de mentionat in primul rand cele feroase (exploatate in nu mai putin de sapte locuri), de plumb, cupru, zinc si mangan, iar in vecinatate, la nord si peste Mures acelea din Carpatii Metaliferi bogati in aur, argint, cupru si plumb. In muntii Sureanului predomina sisturile cristaline, dificil de fasonat sau friabile, iar cu exceptia cetatii de la Luncani - Piatra Rosie si a fortificatiei liniare de la Cioclovina - Ponorici in toate celelalte locuri unde sunt amplasate intariturile dacice se afla micasist, care devine faramicios in contact cu agentii atmosferici. Din aceasta pricina calcarul pentru constructiile din zona Sarmizegetusei a fost exploatat si adus, cale de zeci de kilometri, de pe Dealul Magura situat la est de Calan, iar andezitul din cariera de la Bejan, langa Deva. Raritatea crestelor priporoase si culmile prelungi cu suisuri si coborasuri in panta domoala au inlesnit in toate vremurile circulatia in masivul Sureanului, unde se poate umbla de la un munte la altul, chiar cu atelaje, fara impedimente deosebite. Principalele drumuri naturale, cu o multime de ramificatii, porneau dinspre sud strabatand lantul muntos prin pasurile Urdele si Vulcan dinspre sud - vest si vest din bazinul Streiului pe la Cioclovina si pe Valea Bosorodului - Piatra Rosie, dinspre nord din valea Muresului in amonte pe Apa Orasului, dinspre nord - est pe valea Sibiselului si de la Cugir, iar dinspre est din valea Sebesului. Cel mai lesnicios drum era acela care pornea de la Mures spre sud, pe unde a atacat grosul armatei lui Traian.

Ø Aspectele vietii economice ale orasului


Economia
Pozitia geografica, resursele solului si subsolului si forta de munca disponibila au determinat desfasurarea unei intense activitati economice, bazata in special pe industria grea, prelucrarea minereurilor feroase si constructii, la care se adauga industria energiei electrice, lemnului, materialelor de constructii, usoara si alimentara.
Pe parcursul activitatii sale industriale orasul Calan a cunoscut cateva premiere pe plan national sau in lume:
-cel mai mare furnal din tara la sfarsitul sec.al XIX-lea (380)mc;
-prima instalatie din lume pentru producerea cocsului si semicocsului prin fluidizare(1957)
-producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale in tara (1961)
-folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate si construite de specialisti romani(1952)
-fabricarea utilajului de turnare pentru otelarii direct din fonta de prima fuziune in tara (1989)
In urma trecerii la economia de piata, datorita desfiintarii CAER, piata de desfacere principala a mastodontilor creati de economia socialista (Sidermet S.A.), datorita slabei tehnologizari si a lipsei de fonduri, productia a scazut firmele fiind nevoite sa-si restructureze personalul, rezultand astfel un numar foarte mare de someri cu un nivel de calificare inalt, mai ales din sectorul industriei siderurgice.
Actualmente AVAS gestioneaza aceste firme, incercand un proces de privatizare care se desfasoara greoi, datorita pe de o parte lipsei de interes din partea investitorilor de a investi in acesti mastodonti, desi exista planuri de redresare economica viabile si pe de alta parte datorita politicii fiscale, financiare si bancare dusa pana in prezent de statul roman in aceasta zona a tarii.
In partea sectorului privat se constata o crestere a activitatilor productive si comert, in sectorul constructii metalice si materialelor de constructii, industria usoara, industria alimentara, prelucrarea lemnului si a serviciilor catre populatie, insa datorita slabei puteri de cumparare a populatiei, coroborata cu politica fiscala a statului, activitatea acestora pe plan local este la limita supravietuirii.
Astfel, in localitatea Calan si localitatile apartinatoare isi desfasoara activitatea un numar de 39 de firme de stat, 78 de firme private (S.R.L., S.A., cu capital autohton sau mixt) si un numar de 17 asociatii familiale si 20 de intreprinzatori particulari, cu activitati preponderente in ramura comert en gros si en detail, alimentatie publica si servicii catre populatie.



Ø Obiective turistice


Obiectivele turistice ale localitatii Calan sunt datorate conditiilor naturale, vietii istorice si culturale continue si indelungate pe aceste meleaguri. Pitorescul zonei, existenta izvoarelor de ape minerale recunoscute pentru calitatile lor curative, fondul cinegetic, precum si bogatia si varietatea elementelor de arhitectura, arta populara si folclor, ofera posibilitati de turism pe gustul fiecaruia

In epoca romana a existat la Calan o importanta asezare pe drumul imperial Sarmizegetusa-Apulum, favorizata de existenta apelor termale, fiind denumita Aquae.Au fost descoperite peste douazeci de inscriptii privind prosperitatea localitatii Aquae.
Asadar, principalul obiectiv turistic al orasului il reprezinta Baile Aque Calan cu profil de cazare si alimentatie publica, societate privata (S.C. Metaloterm S.R.L.), care isi desfasoara activitatea in local de categoria I si inchiriaza 11 casute a cate doua locuri fiecare. In incinta societatii exista trei bazine cu apa mezotermala (temperatura 29 grade C)indicate pentru tratamentul afectiunilor aparatului locomotor,afectiunilor reumatismale si ginecologice, un bazin olimpic cu apa de rau ,si in constructie un complex hotelier.
Calan Bai (Kiskalan): Cunoscut inca din timpul Romanilor (Aquae); numele maghiar (Kalan) desemneaza adâncitura dintr-o stânca in forma de lingura in care se putea face baie in ape termale.


AQUAE (CALAN BAI)
Localitate rurala romana si statiune cu apa calda, aflata in lunca Streiului (anticul Sargetia), pe malul stang al acestuia, era cuprinsa in teritorium Ulpiei Traiana Sarmisegetusa : pe drumul imperial principal ce lega odinioara Ulpia Traiana de Apulum si nordul Daciei. Numele roman al localitatii Aquae, Pagus Aquensis era dat dupa izvoarele cu apa termala si se intindea pe o zona ce cuprinde astazi orasul Calan si localitatile invecinate (Calanul Mic, Santamaria de Piatra si Calan Bai).
Bazinul termal roman
Dezvoltarea deosebita a localitatii in perioada antica, se datoreaza in primul rand izvoarelor cu apa calda dar si importantei agricole - lunca fertila a Streiului. Aquae avea rol de statio pe drumul Ulpia Traiana - Apulum. Din vechile thermae s-au mai pastrat doar bazinul cioplit in stanca si care a fost utilizat de locuitorii din imprejurimi pana in zilele noastre. Bazinul cioplit in stanca are o forma usor ovala prevazut in partea de nord cu un canal de scurgere pentru ape reziduale. Dimensiunile bazinului in punctele maxime sunt de 7x14 m si adancimea de 3,60x4 m. Canalul de scurgere are o forma usor sinuoasa cu o latime de aproximativ 1m si este prevazut cu lacase ce ghidau stavilare de reglare a nivelului apei in bazin. Ansamblul, bazin - canal, datorita formei lor pastrate in timp, au determinat localizarea lui sub denumirea de "Lingura romana".

Biserica din Streisingeorgiu (localitate componenta a orasului Calan) este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectura medievala din tara,sec.IX,cu fresca din 1313 initiata de cneazul Baldea,elemente romanice,plan dreptunghiular,altar patrat,mic turn clopotnita pe fatada vestica.Biserica a fost renovata si pictata in anul 1409,repictata in 1743 de zugravul Gheorghe Sandor din Fagaras.
Biserica din Strei - cel mai vechi monument de arhitectura medievala religioasa - construita in sec. XI-XII, monument arhitectonic din piatra, dovedind adaptarea stilului romano-gotic din Transilvania la traditiile locale. Pictura dateaza din anii 1311 si 1408.
Prima mentiune documentara dateaza de la 1392. Pe locul monumentului medieval au fost descoperite vestigiile unei villa rustica romana. Monumentele medievale, de altfel coboara pana in sec. XIII, cand avem atestata o curte cneziala si biserica de curte cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Cladită din piatra la sfarsitul sec. XIII, prezinta un turn clopotnita pa fata de vest, o nava scurta cu plafon de scanduri si un altar dreptunghiular boltit in cruce pe nervuri.
Odinioara pictata si la exterior, pastreaza astazi in interior pictura lui Grozie, mester mentionat de o inscriptie (al treilea sfert al sec. XIV), intr-un stil original, sinteza de elemente iconografice bizantine si trăsături stilistice nord italiene, dar si cu o puternica amprenta romana.
Biserica si manastirea Prislop, localitatea Silvasu de Sus, .
Din manastirea veche nu s-a mai pastrat nimic, ea a fost refacuta, ca si biserica (XVI).Biserica are plan trilobat.Tipologia planului este asemanatoare cu planul grupului Vodita-Tismana-Cozia.Altarul semicircular al bisericii este decrosat si acoperit cu un sfert de calota sferica.Turla se inalta peste naos.Intrarea se face pe latura vestica.Pictura interioara a bisericii este de factura bizantina.
Biserica si vechea manastire a fost infiintata in jurul anului 1400, de catre calugarul Nicodim (1399-1405), cu ajutorul primit de la Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti.Se poate considera al doilea ctitor domnita Ruxandra fiica lui Moise Voda, aceasta fiind inmormantata aici (1580).Biserica a suferit un incendiu in 1724. Pictura pastrata prezinta mai multe straturi: stratul I- executat anterior anului 1762; stratul II-1759.
Pe peretele vestic picturile au fost executate astfel: -stratul I-1759; strat II-1823
Manastire de calugari functioneaza din 1950 ca manastire de calugarite.

Cetatea dacica Piatra Rosie, satul Alun, comuna Bosorod, situata in amonte pe Valea Luncani, pe dealul Piatra Rosie (830 m altitudine).Satul.Cetatea este accesibila pe Valea Rosie pe poteca de munte.
Dealul Piatra Rosie cu inaltimea de 831 m pe varful careia se afla cetatea, se ridica izolat in fundul vaii Luncanilor. Cetatea, ridicata din piatra, de forma patrulatera, cu laturile de 102x45m, are patru turnuri, dispuse pe colturi, iar al cincilea pe mijlocul laturii rasaritene. In interiorul incintei se afla o constructie de lemn ale carei baze de piatra s-au pastrat in intregime. Pentru colectarea apei necesara garnizoanei, in coltul de nord-vest al cetatii se afla o cisterna sapata in stanca. In afara incintei se observa urmele unui sanctuar, format din aliniamentele de baze de coloane din piatra.
Pe panta estica a dealului, o a doua incinta cu zidurile ridicate din piatra de stanca si palisadă, se sprijinea cu o latură pe fortificatia de pe culme, avand in interior un drum pavat din piatra. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de paza. Cetatea de la Piatra Rosie, parte componenta a sistemului de fortificatii dacice, avea menirea de a bara inaintarea dinspre valea Streiului a dusmanilor care ar incerca sa atace capitala statului dac (SARMISEGETUSA REGIA)

Pesterile din Platforma Luncanilor
Situata in partea vestica a Muntilor Sureanu, in spre Depresiunea Hategului, aproximativ intre satele Cioclovina si Baru Mare, Platforma Luncanilor corespunde suprafetei de nivelare Gornovita (900-1000 m altitudine).
Pesteri cu urme ale omului primitiv
Larga desfasurare a unei cuverturi calcaroase, de varsta jurasica, a favorizat formarea unui relief carstic variat: doline, polii, pesteri, avenuri, vai in chei, izbucuri etc. Aici se dezvolta peste 30 de pesteri si avenuri, majoritatea acestor pesteri fiind active (strabatute de cursuri de apa).
Spectaculozitatea si atractia pesterilor rezida fie in diversitatea speleotemelor (stalactite, stalagmite, coloane, domuri 8/920 02 m este cazul pesterilor Tecuri si Valea Stanii, fie in existenta cursurilor de apa si wsfg
lacurilor subterane (Ciclovina cu Apa, Sura Mare, Pestera din Perete etc.), fie in prezenta urmelor de locuire ale omului primitiv (Ciclovina Uscata).

Daca pornim la drum din orasul Calan, cu autobuzul sau cu alte mijloace auto, putem ajunge in satul Bosorod, de unde, dupa ce mai strabatem cam 12 km, trecand prin satul luncani, ajungem in catunul Ciclovina. Aici, la baza unui abrupt calcaros impadurit, se dezvolta pesterile Ciclovina Uscata si Ciclovina cu Apa. Ciclovina Uscata se afla suspendata deasupra Ciclovinei cu Apa, ea constituind etajul fosil al sistemului hidrocarstic. In aceasta pestera s-au descoperit urme de locuire umana din perioada paleoliticului (vetre de foc, unelte din os si cremene etc.) si urme ale ursului de pestera (Ursus spelaeus). De aici a fost exploatat, pana in 1930, guano, care era transportat pana la gara Pui cu ajutorul unui funicular lung de 8 km. Pestera este usor de vizitat de catre orice turist. In Sala Tezaurului din Ciclovina cu Apa au fost descoperite margele de chihlimbar apartinand omului din epoca halstattiana.
Valea Stanii - o rezervatie speologica
Ciclovina cu Apa comunica cu Pestera Ponorici, cu care formeaza un sistem hidrocarstic lung de 7,9 km. Vizitarea acestui sistem este recomandata numai persoanelor bine echipate si antrenate, intrucat aici exista lacuri si sifoane.

De la intrarea in Pestera Ciclovina Uscata, poteca ne conduce spre Valea Ponoriciului, unde ajungem dupa circa o ora. Aici se dezvolta un aven, cu o denivelare de 20 m, si Pestera Ponorici, care poate fi vizitata numai cu echipament special. Intrarea in pestera se face printr-o poarta triunghiulara, de dimensiuni mari. Una dintre atractiile principale ale pesterii o reprezinta Galeria marilor Gururi si Plansee, cu speleoteme bogate si de dimensiuni variate. Din Valea Ponorici ne indreptam spre Valea Calianu, sub Varful Chiciurii, unde ajungem dupa 30 de minute. Aici se dezvolta Pestera Valea Stanii, care este strabatuta de paraul Calianu. Descoperita in 1983, pestera, in lungime de 1,5 km, a fost declarata rezervatie speologica, fiind una dintre cele mai frumoase pesteri din tara. O atractie deosebita o exercita lacul suspendat si speleotemele din Galeria Noua. Accesul este permis numai sub conducerea speologilor.
Revenind in Valea Ponorici, incepem coborarea spre satele Federi si Ohaba Ponor. Poteca strabate o zona cu numeroase doline, care, prin extensie, au creat o depresiune carstica de tip uvala.
Cea mai mare colonie de lilieci din Romania
Dupa aproape doua ore de coborare, ajungem in satul Ohaba Ponor, unde se afla Pestera Sura Mare. Atractivitatea pesterii, care are o lungime de 4,5 km si o intrare monumentala, inalta de 40 m si lata de 8-12 m, este sporita de prezenta Cheilor Ohabei, lungi de 500 m, deosebit de salbatice, care se deschid la iesirea paraului din pestera. In interior, cam la 350 m de la intrare, se gaseste cea mai mare colonie de lilieci din Romania, care numara peste 100.000 de exemplare. Pestera poate fi vizitata numai de catre ce dotati cu echipament special, deoarece inauntru exista mai multe lacuri, cascade si sifoane.
Din satul Ohaba Ponor, dupa o jumatate de ora de mers, ajungem in statia C.F.R. Ponor sau la DN 66, Hateg-Petrosani, lasand in urma o zona deosebita, in care fortele naturii au creat acea misterioasa lume subterana, care il fascineaza mereu pe om.


BIBLIOGRAFIE:
-monografia centenarului Uzinei “Victoria” Calan (1870-1970)
-ghid turistic Romania Editura Sport Turism-1983-date culese din diverse brosuri si de pe internet